Vrăjitorie şi magie, adevăr sau ficţiune

 

Cărţi pentru suflet! Căutaţi cărţi care să vă schimbe perspectiva despre lume ? Dacă da… vă recomand să citiţi cărţile scrise de o „personalitate” în materie… adică de subsemnatul!!!!… preţuri mai mult decât atractive 🙂

Pentru comenzi  carte/cărţi  vă rog să scrieţi la e mail    florentin_george1960@yahoo.com

Trezirea:

Întuneric, linişte, vastitate, confort, odihna, iubire, înţelegere, acceptare… nimic.. Un nimic perfect. O topirea a E-ului în nimic, în punctul zero, in neant, în uitare. în disoluţie şi în împletirea cu universul… Linişte, iubire.. Brusc o străfulgerare: Pentru câteva fracţiuni de secunda devin conştient de Mine aşa cum sunt cu adevărat. Nu de acel mine care ma priveşte in fiecare zi din oglinda. Nu de acel mine fragil si nesigur ci de Mine altceva, de mine una cu universul.. In jurul meu aşezate într-un amfiteatru vad fiinţe de lumina. Eu sunt undeva la sfârşitul acestui şir, undeva in urma. dar… prezent la ceremonial. În mijloc o Fiinţă strălucitoare împarte iubire, bunătate si adevăra.. Sunt uimit.. Ce caut eu aci? Unde sunt? Cine sunt aceste fiinţe minunate..? Întrebările îmi sângerează mintea ca tot atâtea săgeţi lăsând un “goluri” in aer.. lăsând „goluri” neexplicate.. întrebări fara răspuns. Brusc aud de la Fiinţa din central amfiteatrului: “S-a trezit “… şi… toate fiinţele îşi întorc fata către mine..privindu-mă intens. Simt cum ma cuprinde panica ….si totul… se năruie si eu sunt din nou in linişte, acceptare, iubire, înţelegere.. dar, cu sentimental acut ca am descoperit ceva, ceva ce face parte din mine, care era acolo, dar pe care nu îl puteam înţelege.. Acuma m-am obişnuit sa îl ating, sa îl alint.. este ceva “dulce”, tandru, bland, înţelept.. sunt Eu in alta forma…. Eu care ma găsesc in mine…!

Pentru cei care sunt curioşi şi vor sa mă cunoască mai bine :

https://ingeriblog.wordpress.com/

https://alchimia1.wordpress.com/

https://anxietatesite.wordpress.com/

https://moarteablog.wordpress.com/

https://spiritualbooksfromtransylvania.wordpress.com/

https://tratamentenaturiste1.wordpress.com/

https://depresieblog.wordpress.com/

„Vrăjitorie şi magie, adevăr sau ficţiune” (fragmente).. de  Florentin Urda

Vrăjile sunt reale? Ştim ceva despre ele?    Toţi oamenii au cunoştinţe despre lumea inconjurătoare şi despre viaţă în general. Majoritatea oamenilor ştiu câte ceva despre ştiinţă, fizică, medicină, medicaţie, religie, filosofie şi lista poate continua. Sunt însă puţini cei care ştiu despre vrăji şi magie. Această artă este acoperită    de mister şi privită cu frică. Se spune că puterea vrăjitoarelor se transmite de la mamă la fată sau măcar în aceeaşi familie, este oare adevărat ??? Câte vrăjitoare mari au avut urmaşe din familia lor? Niciuna dintre urmaşele declarate nu au ajuns la înălţimea predecesoarelor lor. Majoritatea fac “vrăji după ureche” şi fără mari rezultate. Există şi din cele sau cei care      se proclamă vrăjitori sau vrăjitoare puternice,    deşi nimeni nu ştie cu exactitate dacă este sau nu adevărat. De curând o mare vedetă de la noi a fost escrocată de două “vrăjitoare” care acum înfundă puşcăria. Aceste “vrăjitoare” susţineau că pot prezice viitorul, că pot schimba soarta etc. Dar nu au fost în stare să îşi prezică propriul lor viitor şi nici să prevadă că vor ajunge închise. Era adevăr sau minciună în ceea ce susţineau ele? Cartea de faţă încearcă să arunce o rază       de lumină în lumea “întunecată” a vrăjilor şi să aducă    în faţa cititorului avid de aflarea adevărului, acele informaţii care să îl facă să judece singur dacă există  sau nu vrăji şi dacă se poate apăra sau nu de ele.       Voi aborda pe parcursul acestei cărţi vrăjitoria din punct de vedere istoric, religios, dogmatic, psihologic şi mai ales prin prisma gândirii logice. Subliniez că eu nu trag nici un fel de concluzie vizavi  de magie, ci expun faptele cât mai firesc posibil în aşa fel încât tu cititorule să poţi trage o concluzie avizată. Sunt convins că de-a lungul acestor pagini vei găsi lucruri interesante care să te facă să îţi schimbi percepţia despre vrăji şi magie, deci să începem:

Întoarce–te, întoarce-te, întoarce-te, focul de vreascuri este aprins,

Dansează în cerc, cântă imnul, anul ce va să fie va fi mai bun,

Nu se stinge focul cu una cu două, şi nici focul din inima lui nu s-a stins,

Să nu aibă pace şi linişte până nu se va întoarce la mine iubindu-mă ca un nebun,

Busuiocul este pentru purificare, isopul este binecuvântat,

Aşa cum candela arde, răul va fi blestemat,

Şi pacea din casa aceasta în veac va dura,

Cu ajutorul focului şi al pământului răul va dispărea,

Asupra casei acestea binecuvântarea o chemăm,

Să fie pace în lume noi pentru asta ne rugăm! 

 

Din ceţi şi negură se întrupează misterul vrăjitorilor de demult, atunci când pământul era încă nou şi iarba creştea înaltă. În stepele de mult uitate, unde păşteau turme nesfârşite de mamuţi… acolo în acel veac atât de îndepărtat în care timpul nici măcar nu era măsurat… s-au ridicat primii vrăjitorii, acei conducători de triburi nomande care cutreierau pământul în căutarea hranei. În acea vreme când totul era în schimbare şi fricile se iveau din mlaştini, doar vrăjitorii erau cei care ţineau la distanţă aceste spirite rele cre se prelingeau pe muşchiul jilav al peşterilor intrând în sufletele şi trupurile oamenilor paralizaţi de frică. Lumină tremurândă a focurilor scoteau în evidenţă trăsăturile sălbatic conturate cu negru a primilor vrăjitori, vrăjitori care au reuşit pentru prima dată să “clădească” o credinţă mai întâi simplă şi apoi din ce în ce mai complexă. Istoria vrăjitoriei se împleteşte strâns cu istoria omeniri pe care a influenţat-o în mod decisiv. Din punct de vedere “ştiinţific” rădăcinile vrăjitoriei şi apoi ale religiilor îşi au obârşia în trăirile, fricile şi mai ales speranţele primilor oameni. În paleolitic, când oamenii trebuiau să vâneze pentru a putea trăi, doar succesul vânătorii putea asigura speranţa unui trai mai bun       sau supravieţuirea. În acea vreme oamenii aveau credinţe simple care erau direcţionate către o anumită funcţie  a unei anumite divinităţi. Existau divinităţi care puteau opri sau aduce ploaia, altele puteau controla furtunile şi frigul şi în fine, altele puteau aduce succes la vânătoare etc. Cu timpul oameni au început să îşi producă unelte din ce în ce mai sofisticate cu ajutorul cărora puteau vâna mai mult şi îşi puteau asigura un trai mai îmbelşugat, însă zeităţile de la începuturi nu au fost uitate şi au intrat definitiv în panteonul la care se închinau vrăjitorii. Aceasta este explicaţia, aşa cum am spus deja “ştiinţifică”. Dar oare este chiar aşa?Se ştie că oamenii sunt suficient de rezistenţi atât fizic cât şi psihic şi se pot adapta unui mediu destul de aspru (vezi oamenii care trăiesc în deşert sau (Antarctica).Pentru acei oameni născuţi şi crescuţi acolo, acele fenomene sunt absolut normale şi dacă nu ar exista mijloace de comunicare şi internet nici nu ar şti că există şi altfel de zone unde ar putea trăi mai bine. Cu alte cuvinte, acceptarea condiţiilor de trai sunt specifice oamenilor. În consecinţa, primii oameni ar fi considerat furtunile, trăsnetele, frigul etc. ca făcând parte din viaţa lor cotidiană şi cu toate că i-ar fi înfricoşat, probabil că nu ar fi creat un panteon de zei care să explice acele fenomene. Explicaţia mai logică este ca în toate timpurile au existat oameni (deci şi în vremea aceea) care erau în legătură mai mult sau mai puţin cu lumea din care venim, cea a spiritelor.Aceşti oameni au pus bazele primelor credinţe, la început simple, care însă    s-au dezvoltat în timp odată cu dezvoltarea limbajului.Această ultimă explicaţie este mult mai plauzibilă şi mai aproape de adevăr pentru că pe tot cuprinsul pământului există sau au existat credinţe comune în zeităţi  cu aceleaşi atribute, dar care aveau un nume diferit.Ideea care transcede în aceste figurine este        că zeiţele/femeile nu trebuie să fie preocupate decât      de aspectul fertilităţii.Femeile erau cele care nasc     şi cresc următoarea generaţie de vânători, având    o importanţă aparte în cadrul vieţii tribale.Odată cu dezvoltarea agriculturii, cultul zeiţelor a devenit    şi mai important pentru că zeiţele erau cele care aveau grijă de creşterea culturilor.. Anul era împărţit în două, o parte semnificativ mai mare aparţinând femeilor. Se pare că în perioada aceea triburile aveau o conducere preponderent matriarhală.  Primăvăra, vara şi mai ales toamna conducerea era asumată de femei care cunoşteau secretul cultivării plantelor de toate felurile.Conducerea matriarhală se întindea până în iarnă, când bărbatul pleca  la vânătoare, asumându-şi rolul de conducător autoritar.În timp zeităţile primitive care controlau tunetele, fulgerele, vremea, ninsoarea sau ploaia au început să îşi piardă din importanţă, fiind înlocuite de zeităţi antropomorfe care încet dar sigur au fost integraţi   în religii. Aşa cum am arătat deja, zeii şi zeiţele formau un panteon distinct cu nume personalizate dar care    de obicei erau o versiune a aceloraşi zeităţi. În timp oamenii au ajuns nu doar să îşi poată vâna hrană sau să îşi cultive pământul, dar să şi depoziteze provizii pentru iarnă. Odată cu această etapă a formării primelor sate s-a dezvoltat şi o formă  de religie/magie care a fost din ce în ce mai prezentă     în conştiinţa oamenilor.  Zeităţile din panteon priveau acum mai mult spre viaţa oamenilor în general dar şi la trecerea lor în lumea de dincolo şi ce anume se întâmpla acolo, . Preocuparea pentru viaţa de dincolo este probabil la fel de veche ca şi apariţia omului pe planeta albastră. Acest lucru reiese clar din bogăţia legendelor despre viaţa de dincolo care abundă în toate civilizaţiile, dar şi din bogăţia podoabelor şi a armelor găsite în mormintele de peste tot din lume şi care arăta fără putinţa de tăgadă preocuparea supravieţuitorilor pentru bunăstarea mortului şi dincolo de pragul acestei vieţi.La rădăcina apariţiei miturilor şi a credinţelor despre viaţa de dincolo stau cu siguranţă comunicările din lumea spiritelor pe care vechii şamani/vrăjitori le aveau atunci când intrau  în transă, dar şi visele pe care le aveau oamenii in legătură cu cei decedaţi. Atunci când dormim visăm de obicei ceea ce ni se întâmplă în viaţa de zi cu zi, dar şi lucruri care s-au întâmplat în trecut şi de care am fost   cu siguranţă marcaţi. Visăm oameni dragi nouă care sunt încă în viaţă sau au murit, ca şi cum ar fi prezenţi si reali   si cu care putem  interacţiona ,ii puteam   atinge, simţi etc. Acest fel de vise care împletesc prezentul  cu trecutul au fost comune şi primilor oameni care au fost uimiţi să constate că pot sta de vorbă şi interacţiona cu prietenii sau părinţii morţi ca şi când aceştia ar fi vii. Din perspectiva acestor primi oameni era clar că morţii nu sunt morţi, altfel ar fi fost imposibil să îi viseze şi să interacţioneze cu ei în vise.. Prin urmare  credinţa in viaţa de după moarte a fost îmbrăţişată imediat tocmai pentru că  trăirile spirituale ale şamanului  erau în acord cu credinţele şi  trăirile celorlalţi oameni . Această nouă dimensiune a vieţii care cuprindea şi moartea a dus la modificarea şi completarea ritualurilor existente în aşa fel încât ele au devenit suficient de complexe încât să nu poată fi  stăpânite decât de  cineva cu adevărat devotat acestui lucru şi anume vrăjitoarele/ preotesele/preoţii. Vrăjitorii, preoţii şi preotesele erau acei câţiva oameni din trib care puteau să “creeze”, în urma unui ritual sofisticat, premisele satisfacerii unor nevoi colective. În unele părţi ale Europei ritualuri care erau practicate de către cei iniţiaţi, au fost numite ritualuri Wicca (cei înţelepţi, vrăjitorii). În Anglia anglo-saxonă regele nu făcea  nici un fel de alegere şi nu pleca în bătălii fără sfatul consiliului înţelepţilor şi a preotului Wicca. Aceşti mari preoţi trebuiau să fie buni la toate,să ştie să folosească ierburi de leac, să coasă răni, să prezică viitorul, să ştie…..

 

Magia este iubire faţă de natură. Magia te scapă de limitările spaţio-temporale şi te ajută să schimbi ceva în viitorul probabilităţilor.

Este clar că avem cu toţii diverse credinţe, unele fanteziste şi altele bazate pe logică. Putem să nu credem în nimic dar şi atunci când nu credem în nimic investim acel nimic cu credinţă. Până şi cel mai sceptic dintre oameni crede în ceva şi anume el alege să creadă că nu crede în nimic. Există atei sau agnostici care refuză să creadă în ceva, însă cred în bani, maşini, valori, medicină etc. Deci, deşi suntem sceptici, tot credem într-un anumit lucru fizic sau nu. Cu alte cuvinte credinţa este ceva ce se construieşte şi poate deveni fermă. Te poţi îndoi de orice, mai puţin de credinţa ta. În momentul în care nu crezi deloc în ceea ce faci este imposibil să faci progrese într-un domeniu spiritual…..

Cu timpul şi prin exerciţii susţinute vei ajunge să îţi poţi muta focusarea de pe exterior pe interior şi invers, schimbând astfel planurile de existenţă şi intrând în legătură cu energiile inteligente din spatele materiei. Suntem parţial  limitaţi de materialitate şi de corpul fizic şi de aceea trebuie să  înţelegem   funcţionarea funcţionarea percepţiilor. Voi prezenta în continuare percepţiile, legate de diverse aspecte. Fac precizarea că vorbesc din perspectiva magiei şi nu neapărat din perspectivă ştiinţifică.

Percepţiile, din punctul de vedere al celor patru elemente: Focul: Văz, Apă: Gust, Aer: Miros, auz; şi Pământ: Pipăit

Din punct de vedere spiritual: Iluminare, armonie, comuniune.

Din punct de vedere emoţional: Viziune, empatie, imaginaţie.

Din punct de vedere mental: Învăţare, inteligenţă, savurare.

Am procedat la descrierea percepţiilor doar pentru a arăta cât de restrânse sunt percepţiile umane şi cât de mult ne limitează acestea în înţelegerea realităţii în care trăim. De fapt în jurul nostru există o multitudine de manifestări pe care noi nu le percepem, tocmai din cauza acestor limitări. În modificările de conştienţă, aceste limitări sunt depăşite, lăsând locul unei percepţii total diferite. Mecanismele fiziologice cu care suntem dotaţi nu ne lasă să vedem decât o anumită manifestare a conştienţei, care nu înglobează în ea toate manifestările posibile.     

             Pentru a scăpa de aceste limitări, sunt necesari câţiva paşi pe care îi vei ritualiza, într-un fel sau altul. Este de preferat să îţi reconfigurezi aceste percepţii cu ajutorul exerciţiilor. Unul dintre aceste exerciţii este următorul: Ia o fotografie veche a unei persoane apropiate ţie, priveşte-o cu atenţie şi imaginează-ţi că trăieşti experienţele pe care le-a avut acea persoană pe vremea când era fotografiată.Poţi utiliza “întrebări şi răspunsuri” adică îţi vei pune, sau mai corect vei pune, întrebări fotografiei şi vei aştepta să ai un “răspuns” de la ea.

           Fiecare “răspuns/senzaţie” pe care îl primeşti trebuie să îl analizezi şi să simţi dacă este adevărat sau nu. Ţi se pare complicat?Hai să vedem împreună dacă este chiar atât de complicat. Alege o fotografie alb/negru  (o poţi  modifica  cu  ajutorul  programului de calculator), a unui prieten apropiat, făcută cu ocazia unui eveniment la care ai fost şi tu prezent. Adu-ţi aminte tonul şi inflexiunile vocii prietenului tău. Este necesar să-i auzi vocea în minte ca şi când ar vorbi din nou cu tine. Adu-ţi aminte culoarea tenului, a ochilor, a cămăşii, a costumului, parfumul pe care îl folosea, muzica şi mâncarea preferată, felul în care se mişca şi în general tot ceea ce îl făcea/face unic. Încearcă să îţi aduci aminte textura pielii şi ce anume simţeai când îl  atingeai. În momentul în care vei trăi întens toate aceste amintiri, vei “simţi” un răspuns de la fotografie. Nu va fi ceva clar, dar va fi un semnal pe care îl poţi interpreta şi analiza.       Încearcă să lucrezi şi cu alte fotografii ale cunoscuţilor tăi mai apropiaţi sau îndepărtaţi şi apoi treci la fotografii care reprezintă persoane pe care nu le cunoşti şi locuri unde nu ai fost niciodată. Aceste exerciţii îţi dezvoltă legătura  dintre cunoaşterea obiectivă şi înţelegerea subiectivă.  În final vei fi capabil să activezi un simbol (fotografia persoanei) prin intermediul căruia vei căpăta un răspuns la nivelul dimensiunii interioare care este, aşa cum am mai spus deja, comună tuturor formelor de viaţă inteligentă. Odată ce ai simţit acest răspuns, înseamnă că ai fost capabil să ritualizezi un obiect (fotografia). ). De acum, vei fi capabil să faci la fel cu oricare

 

(154)

//my.hellobar.com/a07d0de3fc15eaaf3b239fba51149a1c3206b385.js